Viloria - Rodica Elena Lupu

Văzuse lumina zilei
într-un sat,
nu prea îndepărtat,
de peste Mureş,
sat aşezat sus pe deal,
sat mic
stăpânit de răutatea
şi lăcomia unui grof;
iar țăranii
nu cereau prea mult,
se mulţumeau cu ce le dădea
hărnicia mîinilor.

Când a cerut-o de nevastă,
un gospodar aşezat
şi bun ca pita caldă,
n-a stat prea mult pe gânduri.
s-a dus şi a plâns
la fiecare cruce în parte
şi s-a mutat în satul lui
să sape pământul,
să aducă pe lume copii frumoşi.

Cât a trăit nu putuse
să-şi lipească sufletul
de oamenii de aici din sat.

Îi afla mai zăvorîţi la inimă
decît cei din satul ei,
aici prea alerga toată lumea
doar după avere...

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.