Scrisoare - Rodica Elena Lupu

Despre ce să-ţi scriu?
Porumbeii, soarele, platanii, copiii?

Tu, acum priveşti marea,
Simt asta.
Eu respir crângul rarefiat de platani,
Sunt singur,
Singur ca o sferă.

A doua faţă a singurătăţii
E libertatea
Şi n-aş putea spune că mă tem
De una mai puţin
Decât de cealaltă.

Voiam să-ţi spun
Cât de greu mi-a fost
Să mă ridic din pat
Dimineaţa.

Dacă plumb exprimă o mare greutate
Cum să spui o mare silă,
O mare tristeţe,
Dezamăgire,
Boală,
Rană?

Sunt în parc,
Lângă vechiul chioşc de famfară
Cu porumbei deasupra.

O fetiţă începe şi numără
Până la o sută.

În jurul ei numerele zboară,
Porumbeii,
Ameţesc,
M-am întristat...

La cincisprezece ani puteam să fac orice,
Râsul meu muşca din platani,
Mâinile mele zburau dincolo de orizont.

La douăzeci, apele dragostei erau reci.

La douăzeci şi cinci, a început
Furtuna, valurile.
Rechinul a înghiţit
Geamandură după geamandură.

Nu suport indiferenţa,
Această sărbătoare mereu amânată,
O plimbare între mlaştină şi zbor,
Dragostea.

Nu mă mai joc!

Strigă copiii.

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.