Din depărtare - Rodica Elena Lupu

Departe sunt de casă,
De toţi cei dragi departe
Mereu îmi zboară gândul,
Nu vrea să stea în carte.

Nu vrea să stea cuminte
Îl prind şi el iar fuge
Prin cernerea ninsorii
Acasă va ajunge.

Cu fulgi albi şi pufoşi
El jocu-şi împleteşte
Şi nici chiar de nămeţi
El nu se poticneşte.

În pas cu funigeii
Ce nu mai contenesc
Se-ndepărtează iute
Mă lasă şi gândesc.

Ba nu, el nu mă lasă
Ci, dimpotrivă, dornic
Mă poartă spre visare
Cu patosu-i statornic.

Ajungem amândoi
La cei dragi de acasă,
El e mereu cu mine
Nu-l las şi nu mă lasă.

Îl ţin acum acolo
Şi timpul cum mai trece
Dar nu-i nimic, azi nu pot
Nu vreau să-l las să plece.

Aş vrea să fiu acasă,
Arât de mult aş vrea,
Dar nu cu el sărmanul
De-adevăratelea.

Să vă vorbesc voios
Şi să mă pot mândri
Că-n anul care vine
V-aduc doar bucurii.

Acum m-aşteaptă cartea
Şi ca să termin rândul
Îl las să vă sărute
Din partea mea, el, gândul.

Adăugat de: Rodica Elena Lupu

vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.