Tema săptămânii - Revolta

Azi, cu căciula-n mână am ciocănit la Poartă
Şi-l rog pe Sfântul Petru să-mi fie mesager
Pentru neamul meu, cu amărâta-i soartă,
Să ceară sus, la Domnul, un strop de adevăr.

Adeseori invidia ma roade
Si egoismu-n piept,pe tronu-i sade.
Sunt rece la atata suferinta,
Automultumit cu-a mea credinta.

Nu vreau să mai vad tineri murind fără de vină,
Nu vreau, în zi de vineri, scânteia criminală
Să-ngenuncheze-o ţară, cu-atingerea-i haină,
Şi-n doliu să îmbrace o-ntreagă capitală!

Lumea asta e nebună
însă alta nu mai am
o să-i cânt și eu în strună
pui de cuc arzând pe ram

Am pus cu mâna noastră ”bombe”
În cluburi, fabrici şi-alte locuri
Şi aşteptăm senini ca focuri
Plăpânde vieţi să le sucombe.

*algebră planetară*


nu-i nevoie ca pe-o gâză paranoică să mă privești concentrat

Și sper,că va veni și vremea-n care
Atunci când „România” spui
Cu drag,să reprezinte fiecare
Doar interesele românului

Și mi-este dor,să mai existe cineva
Cum exista odată,pe al nost’ pământ
Om care,să își iubească patria
Și pe cei,ce-n a ei curte sunt

(Adaptare după sonetul 65 de William Shakespeare)

Nici bronzul, nici granitul, nici apele măreţe
Nu va putea să-'nfrunte, al morţii ochi deschis.

REVOLTĂ II
A fost o vreme când priveam
Doar din maşină, când treceam,
Cartierul primăverii lor,

*poveste de groază*

miezul nopţii deşiră ca o rutină împotriva mea
poveşti de groază

Cu tălpile arse
Îngerii biciuiţi
în focuri din nepăsarea
inconştientă a autorităţilor

Sunt revoltat de viața mea pasivă
Și chinuită parcă de pelagră -
Din informații ca o sugativă
Absorb cerneală putredă și neagră.

Și-ai vrea să crezi că-n lumea asta
Încă există bunătate
Că nu ne va lovi năpasta
Când ne-om umple de păcate

Spirit de revoltă

Se-aprinde-n mine spirit de revoltă
Am câștigat prin constituție acest drept,

Revolta

I-atâta plâns, și-atâta jale
Și de tristețe nici n-avem somn...

Pe o melodie rock
sinistră
dintr-o dată s-au frânt
aripile

Și odă v-aduc vouă,ce-n chinuri ați murit
Că-ntr-o clipit-ați izbutit,o lume de-ați urnit
Ați reușit de ați trezit,în fiecare suflet
Speranța că-ntr-o zi,cu toți vom fi un zumzet

Scârbit de tot,în lume-aș vrea să fug
Unde nu sunt,în zdrențe oameni buni
Unde corupția nu este,ornată cu belșug
Și în picioare e călcată,credința de minciuni

Atâta ură-n lume, atâta răutate
Umblă ca doi nebuni de mână-n libertate
Ne-am scoate ochii, de-am putea și-n cușme
Adânc ascundem sentimentele curate

REVOLTĂ

În flăcări mor copii nevinovaţi
Acum sunt stele reci pe rece boltă,