Cenușe de Toamnă - Radu Gyr

Jăraticul foilor, (pe care Toamna le-a aprins),
a licărit tremurător și slab — ca într-o sobă de săraci —
și-apoi, s-a stins…
… Și despuieți încremenesc tăciunii negrilor copaci…
— E jarul stins!

Zadarnic Vremea tremură de frig și’ ncearcă să le smulgă
cărbunilor, o nouă pară jucăușe…
Zadarnic cheamă Vântul și-l ațâță
să scormonească și să sufle în cenușe…

Zadarnic cere Soarelui să-i împrumute
un drob de cremene de rază, să reînvie mortul foc…
… Zadarnic… nimeni nu vroiește s’o ajute
și, triști, tăciunii sterpi vor putrezi în loc…

Or Vremea, (de atâta supărare),
cu lacrimi mari de ploaie își tânguie amarul,
pe când în soba rece a sfârșitului de toamnă,
s-a preschimbat în piatră neagră, jarul…
——————————————————————————————
sursa: @versurisubfloridetei

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Radu Gyr



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.