A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Și eu cântam pe-atuncea și surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă și-i reaprindeam lumina
Și florilor brumate le sprijineam tulpina…
Și-a fost o toamnă veche, cum este o durere…
Și eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.
Și-a fost o toamnă veche, cum este o uitare…
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Și peste flori brumate am aruncat pământ…
Distribuie: