Prinţesa şi zâna de ceştar

luni, 09 martie 2015

Dedicaţie făcută vara trecută unei fetiţe cu ocazia zilei numelui.

Spre pădurea fermecată, fredonând un cântecel,
Purtând părul în codiţă şi cuprins într-un inel,
Merge Sophia degrabă, având pregătit un dar,
Pentru cea mai bună zână, din palatul de cleştar.

Păsărele colorate, îi vorbesc pe limba lor
Şi se-adună bucuroase, pentru a cânta în cor.
Se ridică printre ramuri, ajutându-se de vânt,
Ori coboară spre poiană, dinspre soare, cu avânt.

Strălucind, cu apa lină, curge râul mlădios,
Razele strălucitoare, unduindu-se duios,
Peştii argintii înoată, făcând salturi de azur,
Înălţându-se în aer, către cerul blând şi pur.

Florile din poieniţă, spre fetiţă se arată,
Scuturând parfum de aur, pe cosiţa-i nestemată
Şi-i deschid poteca largă, către veşnicul palat,
Ce se-nalţă într-o vale, de pitici înconjurat.

Buna zână-i iese-n cale, sărutând-o pe Sophia.
Şi îi spuse că mai ştie, că se cheamă şi Maria.
- Mulţumesc prinţesă mică, pentru darul ce-ai adus,
Între lucrurile sfinte, îţi promit că va fi pus.

Iar la rândul meu, fetiţă, după cum am poruncit,
Vietăţile pădurii, un cadou ţi-au pregătit.
Astăzi, eu ţi-l dăruiesc, e iubirea de frumos
Şi-ţi doresc ca toată viaţa, să îţi fie de folos.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: