PRIN HAR DIVIN…

sâmbătă, 04 aprilie 2015

Era pe cer un nor în dreptul Lunii -
În rest era senin până-nspre stele…
M-ardea iubirea sfântă ca tăciunii,
Dar eu ardeam de patimi efemere…

Şi mă iubea Cel ce mă zămislise
Cu dragoste de minte necuprinsă,
Dar eu eram mult cufundat în vise
Şi inima-mi era lumesc învinsă.

Se revelau minuni nebănuite
În faţa mea, dar îmi păreau normale;
Stele-mi cântau cu raze strălucite,
Dar cântul lor se risipea pe cale…

Un nor era pe cer, şi doar pe-acela
Eu îl vedeam, orbit de neputinţă;
În jurul lui, ceru-şi croia dantela,
Dar ca s-o văd, îmi trebuia credinţă.

Dar norul s-a-mprăştiat într-o clipită
Când vântul a bătut din Nordul cosmic,
Iar inima subit mi-a fost trezită
Ireversibil, din ungherul dosnic.

De-atunci eu cred şi văd mereu seninul
Chiar dac-ar fi nori negri-n lumea toată!
Prin har divin mi-a fost schimbat destinul
Să am credinţa-n veci nestrămutată!

---

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

---

Comentarii:

---

---

---

---

---

---

---

---

---

Înapoi