Poezii despre Primăvara:

O ceață groasă și lăptoasă cuprinde zarea
Ca într-o joacă de copii, ți-aud chemarea.
Și fire de urzeală din argint mă năpădesc,
Mă înfășoară ca-ntr-un dans gingaș armenesc

Muguri de speranță

Lacrimilor noastre-amare
Plânse toate-n taină seara

După-o noapte lungă, neagră, ce acum s-a isprăvit,
Dintre dealuri se ridică soarele cel mult iubit,
Radiind lumina-i lină peste-ntregul peisaj
Şi trezind totul la viaţă, ca-într-o lume de miraj.

Cerul scrie rânduri, rânduri
Pe-nălțime și cu zborul
Dând privirii mele cârduri,
Iară sufletului - dorul.

A nins cu primăvară
Pe pomii din livadă
Și-n crengi se adunară
Troienele grămadă.

Iar scormone prin gânduri amintirea
Când primăvara curge peste plai…
Pe culme soarele-și înalță firea
Trezind iarăși la viață colț de rai.

Încălzeşte-mi primăvară iarna din sufletul meu
Că de viforul năpraznic a-nghețat şi-mi este greu,
Raza soarelui adu-o să topească gheața care
Mi-a cuprins ființa toată, mi-a intrat în mădulare.

Văd zborul unui stol de aripi
trăgându-şi umbra peste vârf de pădure
în ritm solemn şi seren
de sentimente cenuşii, imature.

Raze, cât o mângâiere,
Vântul, ca o adiere;
Forfotă mare pe-afară
Și miroase-a primăvară!

Peste flori abia ieșite
De sub frunze ruginite
Se-așternu în fapt de seară
Iarăși dalbă plăpumioară.