Poezii despre Primăvara:

Când te-a adus pe lume
Femeie,-ntâia oară,
A aşezat Pământul
Şi Soarele pe cer,

Clopoţelul Primăverii

De sub mantia cea albă
A zăpezii-n ger presate,

Să alergi pe sub zarzării înfloriți,
să auzi cum fredonează poezia,
să simți balada gândurilor,
să vezi cum tremură sufletele,

Trecui țara-ntunecării
Cât nu este ea de largă
Și în ușa Primăverii
Bat cu inima întreagă.

Dintr-un rug de mure copt,
Vreau in ochii tai sa-not
Si sa cad in nemurire,
Tu cu eu si eu cu tine.

Ecou de Martie

Şi-a dezbrăcat iarna mantia-i albă de cleştar
Şi-un alt peisaj, cu soare dulce, în strălucire,

După ani de iarnă aspră
Când a nins în viaţa noastră,
Am simţit crivăţul aprig
Și am îngheţat de frig,

E primăvară iar,
covor de tămâioare parfumate
îmi este sufletul,
florile de zarzăr și corcoduși

Solul Primăverii

De sub mantia cea albă
A zăpezii-n ger presate,

Ce-aluat de flăcări eu frământ
cu degete de gheață și de țurțuri
cu tine-s cel mai singur pe pământ
te am în brațe și departe fluturi