Poezii despre Primăvara:

Cântecul primăverii

un cântec lin, de liră, dinspre cer coboară
coboară-n noaptea noastră, de-acolo, dintre astre,

Gerul m-a invitat la vals, ușor spășit,
M-a strâns de mâna goală pân' s-a învinețit.
Obrajii sunt prea roșii de cât am dănțuit,
În ochi am lacrimi-țurțuri, cuțite la clipit.

Primăvara-n rochie roz stă în palidul cais,
Ne clipește drăgălaș de când ochii i-a deschis.
Genele, cârlig de muze, cresc prin miile de frunze,
Prinde câte-un pui de cuc pe-o ramură de nuc

A înflorit cu păsări, azi, copacul,
Cel care-i cântă-albastrului vântoase
Și bate în ferestre fabuloase
Să-mprăștie din ceruri zodiacul.

Dorință
...
Coboară primăvară, coboară
Pe-a dorinței mele scară,

Zambile prizoniere
...
Nu pot să vorbesc despre azi
Fără piticii din creierul meu,

Flori de liliac -
fanfara frumoaselor
cu trompete mov

Cât de blândă-i adierea
Primăverii care vine!
Ne așteaptă mângâierea
Unor zile mai senine.

Un cântec ciripește-a promenadă
Prin ceruri invadate de topaz.
Din sânul auritului talaz,
O rază îndrăznește să repeadă

Această dimineață se aprinde
Din apele fântânilor adânci,
Din stelele pierdute printre stânci,
Din voalul dens al negurii plutinde