Poezii despre Primăvara:

Hipnoticii zori în purpură-mbracă
altarul din curgerea lunii;
La schitul uitat se zbate o toacă
smulgând din visare gorunii.

Cu floarea-atât de albă

Mă-ntreb şi-acum, în primăvara noastră,
de mai găsesc grădini cu lăcrămioare,

Dar cine oare crezi că nu te-ar recunoaşte?

Lună de argint, pe ramuri legeni norii
şi din lumina ta, arar se scutur ploi,

Când primăvara se așterne
Pe timpul florilor de gând,
E-o bucurie, ca și când
Un suflet cântecele-și cerne,

Pleacă iarnă, du-te-acuș!
...
De-azi noapte iar a nins din greu
S-au prins din nou norii să cearnă

E seară

Mă uit în dreapta.
O pasăre neagră,

O singură magnolie am iubit
în dimineața eternă a inimii
avea numele tău în petale
cu sunet de îngeri coborâți

Știi c-am fost puțin plecată
Pe un nor umplut cu vată?
Da, s-a întâmplat spre seară
Când privirea pe cer zboară,

Natura zburdă făr`de sens
Crezând în reînviere
Dar mai e timp pentru revers
Iarna e fără de putere.

O primăvarā nouă

Mai cad zăpezi din degete de vrăjitoare
şi luciul apei oglinda îşi trezeşte,