Poezii despre Primăvara:

Vantul dezghetat de soare curge ca o apa,
Intinzand un ses deasupra dealurilor inverzite.
Toate zarile in ele abia pot sa mai incapa;
Soarele lumineaza mut si tragic case albe, varuite.

Flori de visin isi desfac
Albii clopotei.
Si-n cimpie dupa plac
Sar zburdalnici miei.

Prin poduri pisicile au fatat iar
Pui orbi si cleiosi ca mugurii.
De atitea usi trimite spre ziua
Batrinii amortiti persecutati

Prin aurul amurgului de-aseara
Te-am revazut pe-o aripa de nor,
Si te-am simtit in florile
Sfioase,

Primavara domnisoarei batrine o simt in mine.
Ce trista-i floarea ce nu cunoaste albine !
Ce trista-i gura pe care n-o umezeste sarutare,
Ce slab e bratul, ce n u s-a intarit de imbratisare ! Primavara, ce singura in odaie se zbate,

Se intinde o cimpie
De subt poale de
Carpati,
Cimp deschis de vitejie

Impins din toate partile, ma trageam pas cu pas, inapoi, dc-a-ndaratelea, impins cu strigate si strapuns de priviri ascutite, scormonitoare, ma trageam pas cu pas inapoi, simtind apropierea abisului.
Trebuia sa fie pe-aici, pe-aproapc,
la o jumatate sau la un sfert de pas,
il stiam de mult asteptindu-ma,

S-au deschis si frunzele cu mine
Sa capete bani de lumina.
Gura transparentei flori
Asteapta un sarut fecund

Sufocata de viata cu program
Si de-acelasi “va urma” cotidian
Al savantilor cu barba, cu sosoni si ochelari —
Pedagogi si profesori octogenari