Poezii despre Primăvara:

„Ai mirosit
liliacul înflorit?
Ai privit
un copac înflorit?

Am îmbrăţişat copacul înflorit,
Iar faţa, cu grijă, de scoarţă am lipit
Şi degetele-ncet patale-au mângâiat
Ca să pătrundă-n mine frumosul ne-ntinat!

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele

Nu-i mai curajoasă floare
decât ghiocelu-n soare
pe-o zăpadă alb cristal
strălucind a ger fatal.

Am răsucit o ultimă țigară
Din foi subțiri, parfum de tei în ea,
Am tras în piept un fum, cât de avară
E primăvara asta, parcă vrea

Aştept de-atâta vreme primăvara,
Că astăzi nu mai ştiu nici cine sunt,
A plâns printre sonete călimara,
Prea multe nopți am fost un fulg mărunt,

Rosie, inverzirea, dovedind pripirea, intarzie;
zarzari, timpurii, iti sorcovesc flori de hartie;
aratura nezvantata lipiceste, tencuind noroaie;
peste campuri fumega inecaciune acra de gunoaie;

In iarba verde stau lungit
Miroase aer ul a floare;
O toropeala-adormitoare
Ma fura-ncet. Sunt fericit!

Ploua!…

Iarba-si scoate mustatile
si pipaie, oarba, cu ele vantul,

Vino, sireato.
Racoroaso, ia-mi capul !
Si acest ultim, ultim cuvant.
Boala exista.