Poezii despre Primăvara:

Visand la ochii dulci ai dragii mele,
Am aruncat, spre casa ei trecand,
Intr-un manunchi, albastre viorele
Si dorul meu turburator de gand.

Bine-ai venit din nou la noi
Surata primavara,
Sa mai rasune prin zavoi
Teleanca turmelor de oi

Mi-e sufletul un cuib sapat in stinca,
Si-n cuibul meu a poposit pe rind
Si porumbelul alb, si vulturul flamind,
Si soarele, si vintul, si tacerea-adinca.

Un mos mai sprinten cum sint mosii,
Cu par de-argint, cu buze rosii, isi cinta plinsul din ghitara : „Primavara
Primavara"

Te simt cu zborul vremii cum vii cintind,
—
Iubire —
O melodie plinsa de imnuri funerare ;

E primavara iarasi si pasarile cinta
Ascunse printre frunza ciresilor albiti,
Un cintec de-amintire, iubirea noastra sfinta
Copilaria-ntreaga din anii infloriti

Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine

Fusese o mocirla de zapada
Pe cale de topire
Si noroi,
Care curgeau la vale in suvoi.

Sufletul se rotea in jurul intimplarilor, uneori atingindu-le.
Un ochi rizind, un ochi plingind in capul cerului erai tu, soare, si tu, pamintule.
Sufletul se rotea toata ziua, toata noaptea.
O amintire.

De la o vreme toate sint de prisos, chiar si gindul ca „totul e bine" — nimeni nu mai intreaba: cine ? ci „cum" mai poate fi ceva frumos ?

De la o vreme toate sint bune,
toate sint rele sau toate sint reci