Poezii despre Primăvara:

Cu degetele- n cerul plumburiu
Frământ tristețea și simt că nu știu
Ce anotimp trăiesc în fulgii mari,
În simțuri moarte, fluturi temerari...

Un ghiocel c-un ochi stingher
s-a ridicat în taină copăcel
şi din zăpezi a tresărit rebel
sărmanul menestrelul

Trepte spre cer, se adâncesc în dram
Lăsând pământul la răscruce
Sunt ramuri ce adesea cad în geam
Spunând el vântul unde duce.

Neaua din câmpii-i fugită
Pe-un sărut din vremuri calde
Și-un pui de viscol o irită
Care-i umblă-n sân cu șoalde

Vino, vino Primăvară!
...
Ninge iarăși, des, mărunt,
Iarna s-a-ndârjit, tăcută,

Coborî aseară vântul
murmurând a primăvară,
și-un fior roind pământul
mușină pală de moară.

Înmugurea din nou pădurea
sub ochii tăi - planete verzi;
Iar din lăptoasele livezi
se-mprăștiau fluturi aiurea.

Totul începe cu o briză caldă
Care topește mantia surorii iarnă.
Din peticul de pământ umed
Crește vestitorul anotimpului renașterii.

Tu, primăvara mea, cum de-ai venit
Când cerul îmi era cuprins de-o iarnă
Ce începuse visele să-mi cearnă
Și numai cele reci m-au însoțit?

Dor de primăvară
...
Abia aștept această primăvară,
Să miroase a floare de salcâm