Poezii despre Primăvara:

Cât de blândă-i adierea
Primăverii care vine!
Ne așteaptă mângâierea
Unor zile mai senine.

Un cântec ciripește-a promenadă
Prin ceruri invadate de topaz.
Din sânul auritului talaz,
O rază îndrăznește să repeadă

Această dimineață se aprinde
Din apele fântânilor adânci,
Din stelele pierdute printre stânci,
Din voalul dens al negurii plutinde

În dumbrava însorită
Cântă păsările-n cor
Creanga e înmugurită
În văzduh nu-i niciun nor.

S-a răsfirat prelung o adiere,
A tămâiat cu flori de liliac
Pridvorul și-o arcadă de cerdac
Și-a adomit pe-o clipă de tăcere.

Se-ntorc cocorii, pentru-a câta oară?
Cu o nădejde nouă în priviri,
Străbat văzduhul, cu-aripa ușoară,
În șiruri lungi, grăbite și subțiri.

Se-arată primăvara sus, pe creste,
Pășind peste zăpezi și peste vânt.
Privesc lumina ei și mă avânt
Cu totul în mirabila poveste.

Primăvară

Floare de cireș
în bătaia vântului-

Aspru vânt ce prevestești
Primăvara târzie
Aduci pe aripi pământești
Adieri de poezie.

Alelei, scăpat-a vântul
În a primăverii casă!
Blând, mă fură necuvântul,
Pradă somnului mă lasă.