Poezii despre Primăvara:

Sub liliacul plin de nostalgii
Mă regăsesc întors din pribegii
Și caut printre flori seară de seară
A lumii rătăcire milenară.

Pe-ale timpurilor spume
Și-ale vânturilor ruguri,
Peste troița din culme
Gâște vin în vremi de muguri.

Ninge în April peste flori de cais
Cu fulgi rătăciți într-un alt paradis;
Ramuri se pleacă sub aspra povară,
Cerul în valuri mai tulburi coboară!

În lumina albă, pură, printre florile de prun,
Trei albine se-mbătară cu nectar şi-aud cum spun:
„-Tu surato ce-ai păţit? De ce-ai săculeţii goi?
-N-ai găsit polen în flori să îl duci la stup și-apoi

Sub zvelte ramuri de cireș stau prinse,
Îmbrățișate strâns în floarea lor,
A noastre trupuri, fragede, aprinse,
Ce din petale nu se mai cobor.

Printre nouri reci de ceață
Un alai cu pas grăbit,
Blând trezește iar la viață
Tot pământul adormit.

Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
Și strigătul luminii în visurile ei,
Neliniști mă inundă în fiecare seară
Când cerul licărește-n alaiuri de scântei.

după George Topîrceanu

I.
De prin lunci, de prin poieni

Aștept ningeri de parfumuri,
Fulguirea de albine
Și băltoacele pe drumuri
Cu vederile senine;

Noaptea mi-i așa aproape
Că-i ating mătasa blândă
Când ea trece peste ape
Cu pășirea tremurândă.