Poezii despre Primăvara:

Iarna căruntă se mişcă alene
printre zăpezile de altădată
cu dorul anchilozat.
Fără puteri, soarele cade,

Lângă râu leagănă sălcii
Verzi pistrui râzând cu zorii,
Susură-n aurul păcii
Buchiile mâțișorii.

Au pornit ușor la fugă
Firicele din troiene,
Iar privirile din mugur
Privesc lumea printre gene.

Este frumos cu primăvara înflorită
Și înflorit mă simt acum și eu;
Să tot privești natura abia trezită
Cu câmpiile ce-au scăpat de greu.

Vorbesc cu mine, aşteptând
Ca niciodatã, primãvara
Aştept – grãunte germinând
Ca verde sã-mi aleg culoarea.

Într-o zi fără de veste
din trecutul îndepărtat
Soarele zvâcnea pe creste
calm sau poate zvăpăiat.

Pescăruși la mal
Sub soarele amiezii
Liniștea văii

Oglinda apei
Toate amintirile
O poezie

Eminescu nu-i acasă
plecat iar să moară-oleacă
negăsind moartea mireasă
și-a băgat pana în teacă

Aseară am zis să-ncep să cânt,
Să dau sunet ce-mi vine.
Să completez al meu cuvânt
Cu muzica din mine.