Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXXVI

sunt amintiri ce ard pe rug
nici nu le poate stinge
dorinte-n picaturi ce fug
de dorul care plinge

Când cade-o stea în marea mea de riduri
Şi-mi picură căinţă-n rugăminte
Pe frunte-mi zboară stoluri mari de gânduri
Şi toate se rotesc printre cuvinte.

ca un soldat te-ai întors împotriva vieții
printre obstacole obuze
te-ai strecurat cu ranița la piept
și amintirea unor buze

cioburile mâinii tale
învelesc în căuș
bobul de grâu
din care hrăneşti copiii

Cine ești tu, străine,
captiv în trupul meu?
Ești prizonier
sau paznic de vise

Vremea cântării

A trecut iarna, şi s-a dus!
Venit-au ploi de primăvară

Câte sentimente-ai strâns și câte priviri și șoapte,
Stând semeață, dar și tristă, din ziuă până în noapte?
Chipul tău, marcat vădit de un pudic sentiment,
Face drumul către tine greu și chiar incoerent.

e un delict
să calci neîmplinit prin rai.
ești aici?
mă înţeapă un recul

Se rostogoleau în gol
cuvintele mele șoptite în amurg,
ochii acopereau cu privirea
universul în care ne inundau gândurile.

Am ramas putin in urma,
Nevoind, visand mereu.
La o viata minunata,
Nestiind cine sunt eu.