Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCXXX

De Florii
Plânge firul cel de iarbă,
Că iubita Ploaie nu-i
Nicăieri și nu se -ntreabă

Îți doreai trandafirii din sufletul meu,
Cu petale de foc și arome de dor
Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu
Obținut în apusuri de timp arzător.

Mă-ntorc peste vreme cu gându-napoi
și zeci de-amintiri m-asaltează deodată
cu mii de regrete vorbind despre noi
în triste romanțe, pe-o harpă stricată.

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară

Până când boală și vânt

RUGĂ FIERBINTE

Ella Viorela

Dorind mereu să fiu mai bun,
Am lucrat ca un nebun,
Iar acum la bătrânețe
Un virus vrea să mă-nvețe

Flămândă luna se frământă
Rupând din foame rana ei,
Cu urletu-i ce nu cuvântă
Îneacă ceruri, frânge zmei.

tu mă înconjurai cu inima
și eu credeam că e incandescența primăverii
în mii de zbateri
ca o insulă lovită din toate părțile

habar n-ai, Doamne:
câinii care mă iubeau
acum mă latră.

Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.

Cât de suav trebuie să fie cuvântul

Veni-va o zi

Veni-va o zi când fi-vei iubit,
aşa, precum ar fi o simplă trebuinţă