Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLVI

tu ma întrebi de m-am întors
la treburile lumii firești
despre congrese și căte
înfloresc dintre cele ce mor

Adio, pică frunza...și rândunelele au plecat...
Dar Toamna, ca o doamnă, doar una a lăsat
Singură pe-un ram in amurg de seară,
Ca soarta - un bătrân, pe banca de la țară...

Silueta ternă-a serii toropește geana fină
și sub zări împădurite se desparte de lumină;
Noaptea potopește lumea peste crestele pietroase;
Luna ban de-argint revarsă peste codri de poveste,

Toamnă târzie

Cad frunze prin ceaţă,
uscate complet,

Și cade-n fiecare zi câte o lacrimă de ceară
Din crengi maro și pământii, ce se răcesc și-ncep să doară…
Se scurge ceara înghețată către pământul împietrit,
Acoperit cu mare grijă de un covor îngălbenit.

Poetul-piatra care macină grâul
Poeta-piatra peste care trece râul
Poeții sunt pietrele care rămân
Când El și Ea nu se fărâm(ă)...

Despre verzi am scris,
adevărul vinului, în vis.

Cei căprui,

Ca o aripă albastră,
Bătea vântul la fereastră.
Se mira și nu știu cum
Îmi văzuse ieri pe drum.

Nopțile de toamnă vin pe o cărare
rătăcită-n visul dintr-un gând uitat
printre jertfe false din chemări bizare
răscolite-n vară de un vechi păcat.

Știi că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deși ai mințit și ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.

Dacă-aș fi un anotimp

Dacă-aș fi un anotimp., mare-aș fi și-aș vrea să fiu
Să fiu val ca-n val de mare, iar să scriu și să tot scriu

fantasme ancestrale mă bântuie-n ocult
când viscolele toate scrâşnesc acut în farduri
şi caii de zăpadă mă poartă spre demult
când luna mai cădea în săbii printre arbori

Prin lumea care trece ostilă şi grăbită
Şi unde nebunia e pe deplin trăită
Te caut cu privirea, îţi caut ochii mari
Iubite, acum să vii și-n față să-mi apari.

DOAR DESPRE TRUP

De ce trupul meu,Doamne,nu l-ai făcut
din apă,să curgă odată cu setea pământului și a oamenilor

Te -așteaptă și azi acela
Care-i foc mistuitor
Intinzandu-ți iar nacela
Să te ia cu el în zbor

amurgul conabiu se destramă
sclipiri de olmaz pătează cerul
păsările aripi au de-aramă
din Graalul Sfânt se-adapă norul