Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCCXLII

SINGURĂTATEA FRUNZELOR PUŢINE

de Marian Florentin Ursu

Dinng, danng, donng, dunng…
Umblă ceața-n vălu-i lung;
Noaptea-și mână ca prin vis
Mistici, roșii cai odriși;

râul roșu ascunziș al marilor secrete divine
mă despic să-ți aud muzica și oscilațiile glasului
în ecoul căruia cresc arbori înalți
de neant și de falsă lumină

Nu mor caii când vor căinii
Înrăiți de dorul pâinii;
Să tot urle,să tot latre
Din cotețe idolatre-

Încerc sã vãd, prin ceaţã, tãcuta zi de mâine
- Referitor la care nu pot decât sã sper -
Pe care-o deranjeazã lãtratul unui câine,
Ce-i deranjat, la rându-i, de-un cãlãtor stingher.

În fiecare noapte
Te văd, micuță stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.

Aș vrea să mă trezesc din îmbrățișarea gheții
Și să arunc speranțele deșarte sub chipiu;
Chipul tău mi-e fantoma dimineții,
Iar glasul tău îmi cutreieră sufletul pustiu.