Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: LXXXVI

În lumina albă, pură, printre florile de prun,
Trei albine se-mbătară cu nectar şi-aud cum spun:
„-Tu surato ce-ai păţit? De ce-ai săculeţii goi?
-N-ai găsit polen în flori să îl duci la stup și-apoi

S-a tras cortina. E selecţia.
Tineri actori urcaţi pe scenă,
Cu sânge clocotind în venă
Ne spunem cât mai bine lecţia.

atât de tare timpul
te-a înrădăcinat în mine,
ȋncât atunci când a decis
în alte locuri să te ducă,

Cum stai, copac bătrîn, copac frumos,
Înalt, pe-o coamă verde, solitară,
Nu ştii că undeva, puţin mai jos,
Se pun la cale mari trădări de ţară.

Același soare bun ce îți răsfață
Cu calda lui lumină chipul
Mă face să-l invidiez,că-n față
Te vede mult mai mult ca tipul

Mai linişteşte-mi Doamne pornirile aprinse,
Nu mă lăsa să ard cu toate deodată,
Păstrează-mi în altare trăirile promise
Să pot să curg în mine şi azi şi altădată.

În suflet focul mi-e aprins
Cu dor însufleţit de mamă,
Ce arde-n veci necontenit,
Nici toată ura nu-l destramă.

Vreau iubită foc și pară
Născută în primăvară
Cu chip verde, de fecioară -
Gingășie-n trup și-n palmă,

(Impuetum est core meum donec requisescat in te-Fer Augustin)

Urc să ajung la Tine
coborând spirala întunecată

Am învățat că mai poți continua mult timp după ce spui că nu mai poți.

Am învățat că într-o secundă poți pierde sau câștiga totul.