Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDXXIX

Te regăsesc cum stai în colţ tăcută
parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce
fără de zâmbet, fără nicio cută
şi fără ochii oglindiţi în cer

Ecou spãlat de ploaie
Pe drumul bãtãilor prelungi de clopot.
Paşii mei se-nfundã-n lutul moale.
În urma mea,

Două cuburi de gheață
stăm unul lângă altul
unul peste altul
nu ne e frig, ne e bine

Aud strigăte de luptă, nu văd vreun războinic.
Mă ridic din pat să caut, dar e zadarnic.
Încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat,
Timpul trece repede, uit pe unde am umblat.

Ceață neagră și-mpuțită
Stă să-aștearnă negru vis
Calea pare veștejită,
Tras zăvor spre Paradis.

Scara spre EU

Dați potcovarului caiele,
Magicianului — joben,

Pe luciul nopții s-a lăsat un dor fără putere,
Și-n ochii lunii curg adânc suspine și mistere.
Un licăr stins se-ascunde lin în umbra unui gând,
Ca o uitare ce se-ntoarce în vise alergând.

Dragă Kitty parcă mi-aș reciti jurnalul
impresiile de deja vu se succed cu repeziciunea amintirilor
fiecare însă având o altă savoare stilistică
despre trimitirile la politica de azi nici nu mai vorbesc

Pe sub bolta cu parfum
De tei infloriți un fum
De- amintiri se întrevede
Printre flori pictante-n verde.

Mergem prin stepă.
mergem fără oprire,
cu Ivan pe urmele noastre,
mergem fără să ne oprim din cântat,

Cea mai frumoasă zi
e a gândului la tine
a albatrosului liber la orizont
a culorilor noastre îngemănate

Mă uit la ochii vii ce altădată
Erau umpluți de-o mare fericire,
La gura ce râdea înflăcărată
Rostind cuvinte pline de iubire.