Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CDI

UNDE EŞTI ?

de Marian Florentin Ursu

”Se trăia în ficţiune. Fără să-şi dea seama, oamenii se integrau într-un enorm bâlci creat de o baghetă magică, unde totul era răsturnare de valori, inversare de noţiuni, mutaţie de aparenţe, deviere de drumuri, mască şi metamorfoză - un miraj perpetuu, transformări surprinzătoare, lucruri întoarse cu dosu-n sus”.
Alejo Carpentier în Recursul la metodă (2006)
Nici astăzi nu e mare diferență față de ieri. Dictaturii prin teroare i-au fost schimbate doar coperțile, pulanele au fost înlocuite cu facturile la utilități, cu spectrul sărăciei, iar directorii de odinioară au fost înlocuiți cu managerii impostori de azi. Ciocoismul obedienților sistemului a rămas identic. Dictatura prostiei brutale a fost fardată și redenumită ”Democrație originală”, în care bufonii de ieri sunt decidenții și privilegiații de azi.

Pășind din noaptea lungă, cu luna pământie,
Un suflet se-nfiripă în marea dimineață.
Privind mirat în juru-i cupola argintie,
El vede-un soare mândru și lumea cea măreață.

Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprințar îți răvășește părul despletit,

Căldură mare

Din timp în timp, distins, îți mai ascunzi piciorul,
Pe scaunul din bar, nu poți lungi fustița,

Plânsul inimii
de Liliana Roibu

Cerul se dogorește în al verii cuptor,

În umbră simți că ești mai chibzuit
Și poate simți că ești de ei ferit,
Un anonim ce nu e atacat
Și nici pe creier permanent spălat.