Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLIII

despre toamna asta aș scrie
și frunzele ei arămii
despre toamna ce-mi este mie
doar gânduri pustii

Vine o zi de sărbătoare,
E ziua mamei mele oare!
Mamă, mereu eu te-am iubit,
Ești gândul meu din răsărit.

Un cânt de sirenă venit de afară,
ajunge-ntre ziduri, la vechiul castel,
când visul, în noaptea toridă de vară,
mă poartă-napoi, peste ani, la Kristel.

...eu.

Golindu-mi buzunare de frig,
răzuiescu-le ca pe-un amnar.

Dragostea mi-a pătruns în suflet
ca un ochi de lumină cu privirea ascuțită.

Ușoară ca un vis,

Azi moare-n mine și ultima speranță,
mă înfășor încet în mantia durerii,
agonizează-n suflet un ultim dor de viață,
învăluit de-o ceață la marginea tăcerii.

Copil suav și dulce, trimis de Dumnezeu
Ești darul cel mai mare al sufletului meu
Ești oaza mea de pace, ești raza mea de dor
Ești cântec și speranță, iubito, te ador!