La seceriş - Petre Ghelmez

Treceau albi pe ceruri nori lungi ca gatul de cocori
Sunand strune de viori si ma stramutau furisi intr-un fel de luminis
Vara-n drum la seceris

Maica galbena lumina din pamant crestea albina miere coapta si rasina indesata pe sub zari pana pe la subsiori pana-n ochi pana-n sprancene pe sub piele pe sub gene

Prin ciorapii grosi de lana usturime mancarime de pleava si de tarana si de greieri ragusiti
De prin miristi si arsiti pe sub soarele molau numai solzi de spin de grau

Numai boabe tari ca piatra sa ne lumineze vatra eu tot mic sub spicul des cat o boaba de orez ce sa da de-a berbeleacul vreau sa aflu mai ales unde canta pitpalacul

Rugi mor prin mor sagetati pe la chindie de-un fulger de ciocarlie gusterii din iarba grasa isi scot capul de mireasa ca li s-a uscat prin gura limba de-atata caldura

Prin tarana de cenusa pasii mei mititeii frig ca pasarea-n tepusa si lasa tiparitura sub atata foc si zgura un calcai un calcai

Ca luceafarul dintai si cinci degete-n inele cu coroana lor de stele arde soarele topeste fata zarilor ma creste fata zarilor ma creste

Lasa-ma tu fata rea sub lumina verii grea printre maci si gherghenari? nu ma duc la ape mari lasa-mi anii care-mi plac intr-un cuib de pitpalac

Lasa-mi zilele si glasul lasa-mi pasul lasa-mi ceasul intr-un bob aprins de grau sa ma-ngroape pan' la brau in izvor fara caldura tot copil naiv si pur

Ah de unde sa fi stiut ca esti surda ca sunt mut ca-ntre noi e-o apa albastra fata zarilor ca nu te-as mai fi strigat acu te-as mai fi strigat acuuuuuuu...

vezi mai multe poezii de: Petre Ghelmez



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.