Sunt vremuri tulburi - Paul Sava

SUNT VREMURI TULBURI


Moartea se adună din șanțuri.
Popoare rup lanțuri.
Pacea în inimi șterge hotare.
E primăvara cea mare.
În crâng dau muguri,
pe câmp ies pluguri.
Bobul de grâu vestește recolta,
luceferi puzderie, reazemă bolta.
Apele se dezgheață.

Corbi în amurguri
rotesc peste burguri.
Pândesc ciclopii pe marginea gropii.
Ciclopi
mizantropi,
corbi,
orbi,
e ultima voastră dimineață!
Grași,
lași,
simbriași,
borțoși,
''frumoși",
alintați,
gușați,
regi,
blegi,
toți
niște hoți!

Și noi,
mulții,
desculții,
blânzii,
flămânzii!

Poporul,
răbdătorul,
de foame sătul,
într-o zi s-a urnit
și-a răcnit
din toți rărunchii,
îndreptându-și genuchii:
Destul!

Paul Sava-LACRIMI USCAT

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Paul Sava



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.