Scrisoare- 2 - Paul Sava

SCRISOARE


Tu poate crezi că sunt mut.
Dar eu nu-s!
Vorbesc foarte mult și iubesc filatelia.
Dar oare tu nu ai rămas mută la lacrimile mele?
(iartă-mi lalofonia)
Ba da, ba da, basma!
Am stat mult singur pe munți, prin văi și prin câmpii,
deși locuiesc pe strada mea la numărul soț sau
far' de soție, și m-am întrebat iubirea ce e.
Dar tu nu eșți femee (încă!)
și atunci tu crezi că e ceva
care se ia de la om la om, ca pojarul.
O fi, că-i lumea rea!
Dar află de la mine că iubirea nu e
nici turnul Colței, nici arie, nici radieră,
nici numismatică,
nici hai la groapa cu furnici,ba-i aici ba nu-i aici,
nici prepoziție cu acuzativul,
nici seria lui Fibonacci,
nici cristalofobie, nici dragoste, nici amor,
nici omor, nici omar (în aspic)
nici mosorel de ață lanț,
și nici nici și nici bici.
Ea este cu totul și cu totul altceva.
Ea se numește atuncea când:
"Și câte n-aș avea să-ți spun?"
Dar poate vei zice de mine că sunt nebun (de nimic)
și atunci se schimbă chestia, ceea ce mi s-ar părea!!

Te văd rar printre lumine
și mă-întreb de ce nu vrei
să presupunem o secanță
formată din hortolomei.

Această poezioară delicată am compus-o pentru tine.
Știu, virgulă, nu-mi spune că nu m-ai iubit niciodată
și că toate acestea trec și se uită
pe gaura cheii,
căci n-are rost să-mi amărăști și zilele puține.
(treimii două sute opt zeci și cinci, și șase cu asta)
Poate ție ți se pare că eu sunt încă un copil
dar și tu ai fost copil odată, și uite ce mare și
frumoasă te-ai făcut, și ce bine semeni cu maică-ta
când era tânără. Când era tânără!
Nu mai vreau să știi de mine, așa că uită-mă.
Așa îți va fi și ție mai ușor.
Nu ți-o spun din altruism ipocrit, căci eu sunt unt*

(-*Floare ce crește pe înălțimi. Comestibilă; se pune apă cât cuprinde,
două lingurițe de mirodenii, estragon, două cuișoare, puțin oregan.
Bine scăzută, se servește caldă cu tacâmuri de argint.*-)

modest vanitos, dar poate e mai bine așa.
Zicem că n-a fost nimic și rămânem prieteni.
Și astfel totul s-a terminat.
Ne mai având lacrimi pentru plâns,
îți trimit din celelalte,
ca să te speli cu ele pe mâinile tale.
După aceea ai grijă să arunci ulciorul,
și nu păstra decât salutul meu frenetic.

Vredo, vredo, vredo.
Salzburg

Paul Sava - LACRIMI USCATE

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Paul Sava



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.