Povestioară cu păcat - Paul Sava

Povestioară cu păcat

Primul sulfin vorbea cu cea de-ntâi sulfină:
-"Frumos e raiul, splendidă grădină;
i-atâta liniște și stare în lumină!"

De sub cuvinte însă, gândul păcătos
a îmboldit sulfina,
ochi întredeschiși,
cu un fior
ce i-a'nflorit corola.

Dar,
ca să le-ntrerupă farandola,
cu o pală de vânt,
Marele ghicitor
Atoateștiutor
i-a izgonit pe-amândoi jos pe pământ:
-''Trebuia să vă sfiiți.
Raiul nu e loc în care să vă-nmulțiți!''

Pe pământ n-au dat
de nimica bun.
Munca i-a întâmpinat cu pâine, vin și tutun,
plus otrava aceea dulce a nopților,
care-i satură și pe săraci,
și pentru care, după cum bine știți,
am fost din Paradis izgoniți.

Ani au trecut în amestec de bucurii și chin,
până când, într-o zi, bătrânul sulfin,
cu ochi lăcrimați, sulfinei i-a zis:
-"Acum, c-am isprăvit polenul,
eu m-aș întoarce-n paradis."

Paul Sava-LACRIMI USCATE.

Adăugat de: spanualexandrina

vezi mai multe poezii de: Paul Sava



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.