Poezii despre Părinti:

Părinți cu copii bătrâni

Ne bucurăm c-avem părinți,
Ne mai simțim și noi copii,

Casă veche, sfântă mamă,
Vis de dor în ger de iarnă,
O pictură pusă-n ramă
Peste-a timpului icoană.

Tată, nu ai mai rămas să culegi
anotimpurile mustind de viață,
să-mi așezi în glastră copilăria!
Vino, prinde-mi în păr primii ghiocei,

nu poţi ascunde întunericul
în pumni
doar lacrimile câteodată
să nu îţi vadă nimeni

Cine mai sărută bujorii?

Îți calc pe urme, pe poteci,
Prin grădină și livadă,

Doamne, ți-aș cere o cartelă,
să-l pot suna pe tata,
să-mi spună despre mama,
să mai glumim cu viața.

Dac-aș putea din nou să te întorc,
Eu soare-aș fi să-ți luminez cărarea,
Eu spic aș fi, copac și iarbă-aș fi,
Și ciară-aș fi să ard ca lumânarea.

Îmi trec prin gând doar amintiri
Și-n suflet mi se stoarce dorul,
Gândindu-mă la povestiri...
Și cum ardea acas' cuptorul.

Doamne, dă un decret
ca părinții să nu mai moară,
anulează orice zbor spre moarte,
timpul să li se închine

Ce zi deosebită!
Este zi de sărbătoare şi măreaţa zi în care ai primit diploma de pensionare!

La buchetul vieţii tale