Poezii despre Părinti:

În calea mea-i căsuța lui moș Andrei, mi-e rudă
Și simt parcă îndemn degrabă să-i vorbesc,
Îl văd cum stă pe prispă ținând un băț cu trudă,
Iar ochii lui sunt triști și-abia mai zăresc.

Copiii pâinii

Cu mâini trudite, cum le au,
Scăldate-n glia din ogor

Lumea-i foarte simplă-n sine
Însă mulți vor s-o complice -
Unul spune că ea vine,
Că doar pleacă altul zice.

de Gavriil Stiharul

A fi ţăran înseamnă a iubi cu patimă dimineţile,
dimineţile din afară şi dimineţile dinlăuntru,

Dacă mi-ai întinde mâna,
Dacă ai mai putea
Să-mi dai, să simt
căldura ta

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece şi negru

Părinţii-mi vin adesea pe undele de Lună
În noaptea potopită-n lumina de gutuie –
Ei vor a fi o clipă cu mine împreună
Nedumeriţi că fiul, demult, copil mic nu e.

De la mama
am învaţat să cânt,
şi de la tata
cum să muncesc;

Tatalui meu,

Tu cum poti fi atat de bland
Cand barbarii te strivesc,

Cum dorește un cerb izvoarele de apă,
așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
Psalmul 42:1