Poezii despre Părinti:

Mă- întorc la rădăcini și azi,
Trecând prin munți, păduri de brazi,
Iar în orașul meu natal
Ajung trecând un ultim deal.

A trecut timpul de când nu mai ești,
De trei ani tată-n lumile cerești
Ți-e sufletul, aici îți ducem dorul,
A trecut timpul, sa-ncheiat soborul.

Mi-e dor de voi, bătrâni cuminţi
Şi sfinţi, de altădată,
Care-aţi păstrat dulceaţa-n grai
Şi inima curată!

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.

Te văd ieşind adesea din cerdac

Pe prispa care dă înspre grădină;

Tăticul din coline,
Cu gropi pline,
Mereu spre mine
Cu flori vine.

Un tată este un stejar
Ce are-n fibre ceresc har...
Să fie falnic, dârz și drept,
Furtuna să o simtă-n piept.

Ne mor părinții,
în tăcere,
Pe drumul vieții,
fără-ntoarcere,

Când eram mic,
seara, înainte
de culcare,
așteptam să aud

"Măi băiete castravete",
Spunea mama și râdea,
"S-au strâns fete cucuiete,
Ieși la joacă, nu mai sta".