Poezii despre Părinti:

În dimineaţa nouă cu-aripi de primăvară
Alerg ca un copil la maica mea-n odaie,
Dar mă opresc, simţind-o cu răsuflarea rară,
Înfăşurată-n doruri şi-ntunecate straie.

Inger pazitor


Inca din vremuri apuse teologii-l venerau,

Larimi din cer

Lacrimi din cer curg aici pe pământ
De la cei ce s-au dus, dar încă mai sunt.

Motto: Tatăl meu se credea ateu –
ce ironie!
Dar îl iubea pe Dumnezeu
fără să ştie!

( tatălui meu )

Acum știu. Te-ai mutat într-o stea.
Dintr-o dată, ți-au crescut aripi...

Legături

Vai, bătrânii, numai rană,
Numai plânset și sudoare

Încă o stea acolo sus...

Azi, peste nori, acolo sus,
S-a mai înălțat o stea,

Scrisoare către fiul meu

Afară-i vânt turbat, dar cald e în odaie
Ard crengile uscate ce-n vara le-am adus,

Tată și fiu

Cât mai suntem pe pământ
Cât la soare mai privești

Supradoza

Privindu-mă pieziș imi pare
Că port în mine chip străin