Doamne, dă un decret
ca părinții să nu mai moară,
anulează orice zbor spre moarte,
timpul să li se închine
plătindu-le tribut o lacrimă de copil.
În frunzișul toamnei îmi dezbrac
gândul ce se joacă cu dorul
în octave,
între două bătăi de inimi se aude:
DO (a) RE...
MI-ai strecurat sub piele un cântec,
FA ce liniștea să tresare,
SOL itudinea se oprește
LA marginea sufletului
SI luind clipa la visare...
DO rul acesta nu moare.
vezi mai multe poezii de: Lavinuk37
Detalii poezie:
Distribuie pe: