Poveste de omăt - Otilia Cazimir

Tu nu știi... a fost odată
o căsuță fermecată
și-n căsuță-o fată mică,
un pisoi și o bunică.

Și-ntr-o iarnă, într-o seară,
fata s-a uitat afară
și-a văzut cum prin perdea
stelele râdeau de ea...

Dar pe drum cotit și nins,
umbră sură s-a desprins:
un voinic abia de-o șchioapă
înota-n omăt ca-n apă.

Și proptinduse-n toiag,
un toiag mai nalt ca el,
a-nceput să cânte-n prag,
tremurat și subțirel...

Dormi?

Și nici n-am prins de veste!
Ușa s-a închis cu cheia,
focu-și pâlpâie scânteia,
și povestea nu-i poveste:
Eu eram fetița-aceea,
iar bunica - nu mai este…

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Otilia Cazimir



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.