Nu eu sunt noaptea declarată sublimă, nici bolnavă,
sunt ţipătul care prevesteşte furtuna,
cuprinsul în care zace tăcerea cuvintelor,
paraşuta care nu se deschide
şi la urma urmei sunt umbrela de ploaie a doamnei
ce păşeşte pe tocuri printre băltoace
model grăbit spre atelierul pictorului
cu nervii puşi pe şevalet.
Răzvrătit pe culoarea surâsului sub cearcăne,
îndrăgostit de tuşele groase şi leneşe.
Aştept imaginea plină şi confuză sub umbre,
o pasăre învinsă de zbor
până la ţărm,
unde mările-n spume hăituite de fugă
îmbracă sublimul în teamă şi nelinişte
pe care numai soarele ce completează tabloul
îl aşază deasupra de închipuire.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Cred ca pot sa spun ca imi place fara sa supar pe nimeni. Mesajul trebuie sa il descifreze si sufletul nu numai mintea iar eu cred ca mesajul este suficiet de conturat. Umbrela modelului care merge printre baltoace spre atelierul pictorului este o exprimare expresiva , pentru mine , a celui ce incearca sa protejeze o fiinta aflata intr-o situatie delicata iar legatura acestei stari de fapt cu un atelier de pictura mi se pare a fi frumoasa punere in cuvinte. Eu te felicit.
stomff vineri, 27 martie 2015
NU transmite nici-un mesaj poezia ta.
Docamdata: nu!
CRITICUL BLIND joi, 26 martie 2015
frumos!
alex joi, 26 martie 2015
Interesanta poezie, imi place.
petrica_c joi, 26 martie 2015
În America anilor 1923, cea mai liberală ţară din lume, aceste femei erau arestate, în Chicago, pentru că îndrăzniseră să poarte costume de baie dintr-o singură bucată, fără să-şi acopere şi picioarele, aşa cum era regula acelor timpuri.
Citate şi Maxime:
Zâmbetul te face special pentru o zi,dar caracterul pentru tot restul vieții Teodor Dume
vezi mai multe poezii de: flavius
Distribuie pe: