Girafa - Nikolay Gumilyov

Azi, văd că tristețile lumii din ochii tăi cad,
Genunchii cu brațele-atât de subțiri ți-ai cuprins.
Ascultă: vezi umbra-și strecoară pe malul lacului Ciad
Girafa cu-n aer distins.

E plină de farmec, și grația ce i s-au dat,
Pe splendida-i blană un magic desen a-nflorit,
Doar luna-i asemeni cu el, când chipu-i ciudat
Pe tremurul apei se sparge abia licărit.

În zare îți pare că-i navă cu pînze scăldate-n culori,
Galopul ei lin doar cu zborul îl poți egala.
Eu știu, pe pământ se dezlănțuie tainici fiori
Când grota o-nchide spre seară în marmura sa.

Prin țări fără nume-am aflat fascinante povești
Cu falnici războinici, fecioare cu chip de-abanos,
Dar prea multă vreme în ceață-ai ajuns să trăiești,
Nu crezi să mai fie ceva decât timpul ploios.

Cum dar să-ți arăt palmierii și verdele-jad
Al ierbilor care parfumu-n văzduh și-au prelins?
-Tu plângi? Uite… umbra își cerne pe malul lacului Ciad
Girafa cu-un aer distins.

Traducere de Ludmila Sobietsky

Adăugat de: ludmila_sobietsky

vezi mai multe poezii de: Nikolay Gumilyov