Nicu hăloiu - creaţii proprii

Sonetul sfârșitului de iarnă
...
Înșelătoare iarnă, tu nu vrei să pleci
Stai undeva la pândă, nimeni să nu te vadă

...către mine
...
(Nu fi-voi pururi viu
Știința mă învață,

Vârsta
...
O vărstă, te asemeni, cu-o floare de cais
Nimeni asemeni ție nu este pe pământ,

Frumusețea clipei
...
Nu te opri o clipă, trăiește mai departe,
Cu fiecare clipă viața să-ți dezmierzi,

Luna noastră
...
Când văd pe cerul nopții-aceiași lună,
Acoperită uneori de nori,

Glasul din infinit
...
M-am rătăcit cândva, născându-mă aici,
În lumea cea bogată, cu uriași pitici

Firul vieții mele
...
De vrei să pleci vreodată
Fără a-mi da de știre,

Coloana vieții
...
Din piatră-ai scos sărutul,
în poartă-ai pus tăcutul

Nu plânge sfântă Românie!
...
Nu plânge sfântă Românie
Că nu mai suntem cum am fost

România, casa noastră
…
Jucați o țară-ntreagă în picioare,
Și-atât de multe vă despart de noi,