Mirimirela - creaţii proprii

Iubite, roua din priviri
E roua de pe trandafiri
Cu buze dulci, eu o culeg
Și-n inimă apoi, m-aleg

Nicicând nu va fi în zadar lucrarea-ceasta !
Doar noi Te părăsim din când în când
Ne amintim de Tine când trăim năpasta
Și-Ți cerem ajutor, smerit, în gând.

Aș vrea să-mi cânți o serenadă
Sunt demodată, știu.
Și prin caişii din livadă,
Să-mi mângâi părul castaniu.

Sufletul tău este un templu hindus
Ghirlande din floare de stâncă
Sufletul meu este o apă adâncă
Pe care plutește un lotus.

În inimă eu am săpat adânc
Numele tău care vibrează
Ca o coardă de vioară-n vânt
Când notele-şi eliberează

Am înhămat un ren la carul iubirii noastre
Să ne ducă zburând, în lumi de poveste.
Am tras pătura nopții peste norii din suflet
Și ți-am așternut luna pe buze, drept zâmbet.

Dansează crinolina menuet,
Se-mbată cu parfum de amintire,
Pe degete tu i-ai lăsat discret
Sărutul, ca o vrajă de iubire.

Dacă mi-ai întinde mâna,
Dacă ai mai putea
Să-mi dai, să simt
căldura ta

Am prins în palme mici sărutul tău
L-am strâns în palme reci, de criogene.
Nu știu deloc ce mă ardea mai rău :
Flacăra lui, sau gheața de pe ele.

În rochia de dantelă zdrențuită
Ți-am apărut în vis, te-am întrebat:
"Ai inima în piatră dăltuită,
De m-ai lăsat sub nuc și ai plecat ?