Mirimirela - creaţii proprii

- Iubire, mi-e frig
Gândul mi-a-nghetat.
- Degeaba te strig,
M-ai abandonat.

Plânge încet cerul
-Întărind misterul-
Cu chemări de dor.

În ceața care tremură pe lac,
În frunza ce foșneşte-n crâng
Și-n umbrele-nserării, în amurg
Tot freamătă un pitpalac

( tatălui meu )

Acum știu. Te-ai mutat într-o stea.
Dintr-o dată, ți-au crescut aripi...

Stau și mă-ntreb de este rău sau bine
Ne-am întâlnit cândva pe sens unic
(Știu, astă viață nu ne aparține)
Ca într-un film SF fără tipic

Zăpada-nvârtoşase tot pământul
Troiene strămutate-n cer
O horă au încins pe loc, cu vântul
Și ningea tone de mister.

Privind la ceața dinspre lac
Strâng amintiri și plâng și tac.
Opaițu' pâlpâie-n ferești
Întreb în șoaptă:"unde ești ?"

Lacrimă boabe albe teii
Și luna plânge fără glas,
Ne-am întâlnit în faptul serii
(Ce rece sună "bun rămas" !)

Și te iubeam frumos, rotund
Oh, te-am chemat de-atâtea ori în gând
În clinchet cristalin eu m-am ascuns
Sunam la porți de nepătruns.

Tu ai venit pe lume în parfum de tei
Ne-ai picurat în inimi roua dimineții
Dar nu știu cum de ți-au intrat în suflet zmei
Și tinerețea ți-au jertfit pe-altarul vieții.