Mirimirela - creaţii proprii

ANCORĂ DĂ-MI DOAMNE, SFÂNTUL DUH AL TĂU
MILA TA STĂPÂNE, SUFLETU-MI S-O ȘTIE
IARTĂ-MĂ , MĂ-NVAȚĂ SĂ FIU BUN, NU RĂU
NU LĂSA VRĂJMAȘUL PIERITOR SĂ-MI FIE.

Din catifeaua nopții ți am croit o haină
Te-am îmbrăcat cu ea și-n grabă,
La mijloc te-am încheiat cu-n nasture de stea.
Mi-am așternut apoi la pieptul tău

Te-am mângâiat cu palmele sufletului
Cu nesfârșite gânduri, te-am chemat...
Am suspinat; Ca omul de zăpadă înlăcrimat
De ger

Tu ești păcatul meu imaginar și mut
Aroma mea de scorțișoară
Mi -ești simfonia pentru corn și flaut
În inimă te am ca pe-o comoară.

Dumnezeu a tras draperiile cerurilor
Când ne-a trimis potopul acela de vară
Parcă s-au despletit coamele tuturor norilor
Când mi-ai dăruit îmbrățișarea fugară

Dacă-aş fi eu icoana ta
Oh, m-aş topi în necuvinte
Și când te-ai închina cu drag...
Aș cam uita de cele sfinte !

Irepetabila povară, alung-o acum din viața ta
Vezi ? Soarele ascuns-a umbra ce se-alungea
Pe pragul din odaia - ți strâmtă.
Zâmbește ! Stelele se pregătesc de nuntă

Noi ne-am iubit în altă viață
Îți amintești când mă țineai în brață
Și buzele îmi sărutai ? Câtă dulceață !
Te risipeai în ochii mei și ne pierdeam în vis, spre dimineață.

Iarna toarce tort
De amintiri la gura
Sobei iubirii.

Tâmpla toamnei reci
zvâcneşte cu gândul la
Sărutarea ta.