Mirimirela - creaţii proprii

Iubite, aisbergurile de la Polul Sud
Plutesc între noi nestingherit
"Am prins oceanul în rostogolire"
Mi-ai spus cândva, de mult

Mă socot și
Iar mă lerui
Rana sfântă dintre ceruri
Eu sunt oare, ori ești tu ?

Ninge pe dealuri cu flori de cais
Ninge ca la Poluri, așa cum mi-ai scris
Covor se așterne la picioare, brocart
Printre gene mă privești vinovat

Lumina din ochii tăi
Taina viselor mele
Lampa sufletului meu

Am pus samovarul de ceai
E timpul să vii și să stai
E ploaie, e vânt și e frig
Mareea se sparge de dig

Sunt prizoniera din cușca leilor
În anotimpul tăierii mieilor
Sunt jertfa de pe altar
Din care a rămas numai jar

Aud șoptit un murmur de vioară
E viersul meu ? E viersul tău ?
E toamna ce îmi cântă iară ?
Sunt eu, cu lungi păreri de rău ?

Tu ești în vârful triunghiului, sus
Eu în colțul din dreapta
În colțul din stânga, ea.

Iubitul meu, te risipești în ochii mei
Ca ploile de vară printre sălcii
În minte mi se învârtesc trohei
În creier se înfig ca niște ăşchii

Știai că picură din soare
Pârjol pe buzele uscate
De așteptare, de chemare, de dorinți ?