Judecata măgarului - Mircea Manolescu

Într-o bună dimineaţă
Nu ştiu cum, accidental,
Se-ntâlniră faţă-n faţă
Cioara şi un papagal.
- Vai de mine, zise cioara, arătându-se mirată,
Cine te-a boit, cumetre, de-ai o haină-aşa bălţată?
- Hm, răspunse papagalul cu dispreţ şi într-o doară
Parcă ce pricepe-o cioară!...
Decât treanţa aia neagră, afumată ca o oală,
Zău aş prefera, cumătră, să rămân în pielea goală!
Cioara una, papagalul încă una, implicit,
Se certară foc şi-atuncea hotărâră, dintr-o dată,
Cel cu haina mai urâtă să se lase jumulit
De-adversar... Şi prin urmare, au pornit la judecată.
Într-un loc apropiat
Locuia un urecheat
Despre care se dusese vestea că e firoscos...
- Judecă şi spune cine dintre noi e mai frumos?
Îl întreabă papagalul, sigur, pregătindu-şi ghiara.
După multă chibzuială, urecheatul spuse:
- Cioara.
MORALA:
Când doi se ceartă, aşadar,
Să n-apeleze la măgar.

Adăugat de: Mihai_Manolescu

vezi mai multe poezii de: Mircea Manolescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.