tatăl irosit - Mircea Ivănescu

irosit - adică luând înțelesul ca o bobină
și desfășurându-i încet - neputiincios - firul - tatăl
este nemaifiind numaidecât izvodul
(-singurul izvoditor al sonetelor acestora
care-ți sunt ție viața) irosindu-se sub privirea
ta furișe - căci nu îndrăznești să-l privești -
și stând acuma (asemenea personajului care se ascunde
sub chiuvetă - acolo chircit -) și el, tatăl,
simțind, poate fără să știe, că tu ești acolo
să-l privești - și tu, care nu vei fi
niciodată un tată - irosindu-ți privirea
spre el - și el, destrămându-se, și tu
fiind dovada existenței lui, aici, destrămându-te,
asta fiind faptul în care îți cântărești tu trecerea
orbită în timp - viața ta, ascunsă acolo, sub chiuvetă.

Adăugat de: Alexandru Alexe

vezi mai multe poezii de: Mircea Ivănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.