Către - Mihail Lermontov

Mă iartă! cea din urmă oară
Ne întâlnim şi mâna-ţi ţiu.
Mă iartă! liberă poţi iară
Să fii, dar fericită nu.

Știu, într-un val de-nfiorare,
Cândva tu iar vei tresări,
Doar auzind un nume care
A fost al celui ce pieri.

Sunt vorbe cu tâlcuri puţine.
Le-alungă cei mulţi, cei trufaşi.
Dar ele sunt una cu tine,
Uitării nu poţi să le laşi.

O raclă-s cuvintele-acele,
Trecutu-ngropat e-n străfund.
Doar doi înţeleg ce spun ele,
Doar doi de-un fior se pătrund.

O clipă am fost împreună.
Alături vecia-i nimic;
Simţirile toate, într-una,
Le-am ars în sărutul unic.

Mă iartă! fu scurtă iubirea,
Dar tu să regreţi n-are rost:
Ce grea ne-a părut despărţirea!
Mai grea întâlnirea-ar fi fost.

Adăugat de: nowadays

vezi mai multe poezii de: Mihail Lermontov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.