Erată la rai - Marin Sorescu

În loc de Adam și Eva a se citi, cutare și cutare,
La urmă va trebui să mai dăm o erată la erată:
Cutare nu e cutare și cutare nu e cutare.
Important este că eu știu,
Tu știi.
Restul nu ne interesează.
Eu știu că mă iubești,
Tu știi că te iubesc,
Iar restul e tăcere, pss!
— Asta s-o crezi tu și cu Hamlet,
Totul se știe,
Totul se vorbește.
Ei, și?

Muzica ușoară italienească
E singura demnă de ascultat,
Eu nici acesteia nu i-am dat de gust.
Nu îți ajunge o viață
Să poți trăi tot ce se poate trăi.
Câteodată poți gândi și așa,
Accept,
Altădată parcă și asta e prea lungă.

Noi dilatăm clipa
Și intrăm în ea,
Ca în rama unei fotografii vechi, de familie:
Domnul și doamna la o anumită vârstă,
Mânca mărul și-l stârnea și pe tontălău,
Flăcăul legat, aparent,
Îl stârnea prin ronțăitul ei sănătos.

În versiunea noastră raiul e totul,
De iad să n-auzim.
Dacă o să nimerim în același iad,
Să te faci că nu mă cunoști,
Să nu declari nimic.
Ai mâncat tot mărul, puteai să-mi lași jumătate,
Poate cădea bine,
Acum o să-ntorc raiul pe dos după poame.

Păcat că dragostea nu e în pilule,
Sau nu se poate combate prin pilule.
Când te îndrăgostești
Să iei câteva pe zi și gata.
Să fii apt de muncă.
Eu mă simt chiar foarte bine
După ce trag aer în piept de câteva ori
Cu condiția să fii și tu alături.
Asta îmi dă chef de muncă,
Pot munci opt ore ușor,
Fără să fac nimic,
Vreau să spun
Fără să-mi vină să moțăi.

—————————————————————————-

Adăugat de: versuri sub flori de tei

vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu