Elegie - Mariana Marin

Fusese obligată să trăiască
la limita existenţei
şi asta ani buni!
în cumplita existenţă a visului
şi a zidului gol.
Părul molatec nu i s-a lăsat
niciodată peste toate acestea,
nici pasului ei nu i s-a spus căprioară.
Mania secretă şi boala îi dăduseră totuşi ceva:
patima descrierii sinelui de jur împrejur şi-n adânc.
Morbul cu dulceaţă de gât i s-a agăţat într-o zi
şi privindu-se leneş, agale
a încetat jocul
care-o făcuse atât de frumoasă

şi rea.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.