Câinele andaluz - Mariana Marin

îţi bubuie într-o zi trecutul sub tâmple
Şi deodată ştii, deodată cunoşti:
nu aceste amieze liniştite nu sunt pentru tine.
Nici coroniţa cu maci
iar iasomia nu te iubeşte.
Doar şenilele care ţi-au netezit uşor viaţa.
Doar lătratul în noapte şi libertatea unui zgomot
făcut cu gheruţa pe propria umbră.

Ce te tot zgâieşti la mine?
Ce tot îmi arăţi drumul?
Ce tot întrebi?

Dar ca şi cum mirosul tău
ar atrage într-o zi roiul de viespi,
tot astfel trecutul continuă să te macine,
să te sărute temeinic, mărunt.
Deasupra patului nupţial
doar imaginea câinelui mort
printre gunoaie
şi noile realizări acvatice ori sociale.

Şi mai departe, în Andaluzia, ţipă noaptea.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.